Blog

#Știațică… 10 septembrie 1989 este o dată posomorată in sufletele celor ce au avut oameni dragi pe “Mogoșoaia”, pasagerul care la malul gălățean s-a scufundat

Nici cenușa de pe cer nu cuteză să tulbure liniștea Dunării, lăsând amurgul să o cuprindă in toată măreția lui.

In 1854 Șantierul Naval din Budapesta a făurit Croația, un vapor ce urma sa devină întru totul al nostru. Chiar dacă a purtat pe umeri

Pledoarie pentru cel cu minte senină, inginerul Anghel Saligny. Cu frunți încrețite, buze curbate și mâini aspre s-au făurit silozurile, ca în 1891 să fie

#palatulnavigatiei. În 1912 i s-au așezat cu sudoare și minte primele cărămizi, ce au dăinuit timpului, oamenilor, chiar dacă, când și când i-au fost peticite

Galațiul e mândru că-l brăzdează Dunărea cu apa ei tulbure, dar în care dăinuie liniștea. Cred că e o alegere bună să ne facem amintiri

Astazi ne-a lăsat vremea din anotimpul gri să facem bine. Soarele ne-a zâmbit, întrezărindu-i-se dinții galbeni, iar cerul și-a făcut de cap în oglinda Dunării.

Uite cum mușcă soarele din Dunăre! Parc-ar vrea să guste din liniștea ei. Astăzi am găsit-o cuminte și cu chef de mângâiat fețe îmbujorate de

Joia miroase a week-end, vinerea a noiembrie și Dunărea a liniște și toamnă.