Anul acesta am trăit împreună cu voi în desfătări și în prisosință clipe ce ne-au făcut să înțelegem că orașul nostru ne poate da liniște și peisaje impresionante cu împrejurimile…

Iarna nu e albă în deltă, încă…dar așteaptă în ger să fie îmbrăcată în straie moi.  

Insula Cailor continuă să stârnească curiozități, păreri frumoase chiar și în pragul toamnei așternută fără tăgadă.

Liniștea de aici pune pe fugă orice oboseală și gând nesăbuit.  

Fotografiem orașul din zare ca peste timp să ne amintim de el așa cum l-am prins. Sperăm că nu-l vom privi cu of, ci doar cu nostalgie!

Am “dezvelit” astăzi locuri ce par că nu-s aproape de noi, dar sunt. Sunt la o aruncătură de botă sau o privire în zare. În doar patru ore am văzut…

Goana bărcii pe apă lasă în urmă un oraș mic la vedere, dar maiestuos în istorie, povești și frumusețe.

Clipocitul apei e un măreț sunet alb ce liniștește omuleții cât lingura și oamenii în toată firea. Închide ochii și trage cu urechea la susurul Dunării...cum e?

Când te cheamă depărtările, alegi să te duci într-un oraș cu apă faimoasă, pe care te poți legăna sub căldura timidă a soarelui.

Vremea a fost astăzi mai ceva ca o pătură de lână, sub care ne-am cuibărit pentru a ține de cald cât timp priveam măreția și tulburul apei.